în lumea ta zăpezile se pregătesc să cadă când
aici la mine pârjolul modifică genetic
floră / faună / sentimente / iluzii
de la tine Dumnezeu se prinde pe canalul englez
la mine cu toate arterele
și timpul meu devine albastru pentru că
la tine se înnoptează de vineri...

și

am aduna împreună ploile dacă
la mine nu s-ar însenina când
la tine de-abia pornește potopul...


în reveriile noastre comune
distanța
se face copac
noi copiii
marii amatori să-i populăm înțelesurile...

și

înțelesurile zgârie chiar dacă în imaginație
nu se simte decât cuvântul rostit cu un timbru mai înalt
acolo cocoțați nu ne ajunge nimeni
schimbăm formule / construim axiome / alte începuturi


când ne vom întâlni
în sfârșit
vom înțelege
nu vom mai putea visa
niciodată