Am pătruns
în timpul propriu
și am început
să prind
secundele rotunde
pe care le-am aruncat
ca pe niște mingi de bowling
spre popicele obstacolelor
obstacolele
au căzut unul după altul
și fără ele
am împins viața
înspre viitor
și acesta s-a rostogolit ușor
până a întâlnit
muntele invizibil
dincolo de care
aștepta viitorul
cu fericirile înghesuite în el
însă aproape niciun om
nu putea vedea muntele invizibil
și prin urmare
nu-l putea escalada
pentru a ajunge
la viitorul
ce avea fericirile înglobate în el
cei care au avut
puterea privilegiată
de a vizualiza
muntele invizibil
și-au împărțit
fericirile între ei
au devenit
extra-oameni
și o realitate paralelă
i-a absorbit.

***

Persistă
neplăcerea
ca o stare
de indispoziție grosieră
prefăcând
plăcerea
în senzori
ai inutilității
și dacă
neplăcerea
este absorbită
de suferință
aceasta își
concentrează substanța
ce este diluată
de substanța sinelui spiritului

Neplăcerea
are ceva profan, păgân în ea
ce pervertește și degradează
viața
a cărei disonanță
este acutizată
de neplăcere

Neplăcerea așază pe limbă
sare
și trebuie să bei doi litri de apă
pentru a scăpa de ea.