hârtiei i se adâncește rodul...
la nașteri Osul dă a sa părere,
tăceri, să fie-n laudă de-avere
umplând de viciul traiului tot plodul.

împărătesc lumina lui te cere,
eu mă ascund în verb, ca tot rapsodul
și-a început de-un ceas în Cer exodul,
din Vis, în dimineții noatre sfere.

tușești cuvinte-n foaia dulce, albă
iar poalele veciei îți ridici
și litere-n penița mea îmi zici
în lene picurând din a ta salbă.

cafele-n doi, vin îngerii cu toții
cu dar, pe-a celulozei locomoții...