A fost odată ca pe facebook
O preatunată fată,
Purta 37 la papuc
Și nu zâmbea nearanjată.
Avea o rochie de seară
Ce se-ntindea până-n buric,
Când i-ai vorbit tu prima oară
Ea ți-a cerut una mai chic.
Ai cunoscut-o pe un grup de cocalari
Unde avea poziția de admin,
Speranțele-ți erau cam mari
Dar la sfârșit ai spus AMIN!
Era maestră-n zâmbet fals
Și-n gene mult prea alungite,
Se-mpiedica în pas de vals
Purtând inele aurite.
Buzele ei musteau de botox
Dar te mințeau atât de bine,
Gătea în oale de inox
Pentru cățel și pentru tine.
Poșeta-i ca un sac de grâu
Era mereu la îndemână,
Căci te ținea cam strâns de frău
De nu-i dădeai ceva în mână.
Iubea pisici, dar și pe tine,
De fapt, vă cam striga la fel.
Noroc că pe simpaticul tău câine
Ea îl striga doar Azorel....
Avea un singur loc de suflet
Unde era întuneric și mult fum
Dar tu erai surzit de prea mult sunet
Așa că ai rămas afară-n drum.
Ai dus-o într-o zi pe la muzeu
Sperând că mintea ei va fi mai creață
Dar ea a spus doar: Auăleu,
Ce țoale vechi, mai bune-s alea din piață!
N-ai renunțat, și-ai continuat,
Ai dus-o acum și la teatru.
Dar ea actorii i-a certat:
Mai tare bă, că-s rându patru.
Plin de speranță, ai chemat-o
Dimineața la o liturghie.
Vai, muzica a deranjat-o,
Credea că-i vreo paranghelie.
În general, ascultă tot ce-i spui
Dar vrea mereu părerea ei.
Când tu îi zici:hai, ce-mi propui?
Ea intră brusc în criză de idei...
Oricum ar fi, ea te iubește
Și te visează ca pe Făt-Frumos.
De fiecare dată când clipește
Se uită-n buzunarul tău cel gros!
Așa va fi, de-acum înainte,
În lumea asta virtuală.
De ați citit, să țineți minte,
Locul femeii nu-i la oală!