după câteva felii de brânză cu roșii
o cafea la ibric
și o țigară fumată la gura sobei
( îmi aduc aminte de seara
de iarnă când fumam la bunici
și m-a prins mama)
ies din casa săracului
luând cu mine zâmbetul copiilor
din pozele lipite pe pereții vopsiți cu albastru
afară aceeași ceață densă
pe care am lăsat-o la intrare
nu știu unde fac următorul pas
în depărtare strălucesc câțiva îngeri
atârnați de cer
pentru ghidaj
cu gâturile roase de funii
așteaptă o ploaie să îi spele de lumină