la marginea somnului umbra de tei
urzește pe pânza supusă poveri
pe-averse pe brizanți luptă năieri
cu unghiuri virtuale fără temei

se surpă moartea în pașii fermi de ieri
profeții au barbă și buze de zei
când ademenesc și bărbați și femei
să-și piardă fluidele-n false căderi

un vânt tropăit răsună pe stradă
uitarea cuibărește-n parc prin castani
omizile stau neclintite la coadă

să le creacă aripi de fluturi berbanți
frunze mirabile ies la paradă
să-mpartă tuturor cununi fără bani