lasă ferestrele deschise
să aud cum ploaia
intră din ierburi
în spasmele noastre comune
ia galbenul și orizontul
umbra gesturilor tale
acuarela adolescentului
tapetează golul
să-mi țină privirea
fie și pentru o secundă
necăzută
uită-ți numele
toate drumurile prin pustie
durerea de glezne și foamea-ți de pământuri
spune-mi cât este de la mine până la tine...
cam cât de la tine până la mine...
câți s-au încumetat să-și măsoare distanțele
ce-au făcut după...
împinge nerăbdarea din vârful crengilor
în silabe albastru-spre-cer
dezbracă-te
ia-ți goliciunea în mână