când te trezești mort tu nu realizezi pe moment ce-i cu tine
apoi vezi frigul care mușcă, retezând din trupul căldurii, bucată cu bucată
și abia apoi vezi că nimic nu mai e cum știai

mâinile-au pierdut contactul cu pielea și sunt doar două lucruri incomode
acum nu mai poți strânge și nu mai poți mângâia,
iar de apărat chiar nu mai ai nevoie

picioarele nu te mai ascultă și chiar dacă ar mai face-o
nu poți merge pe aer cum au mers cuvioșii pe ape
și chiar dacă ai mai merge, unde să te duci?

te gândești apoi că dacă tot s-a schimbat lumea poți să te schimbi și tu după ea
dar lumea nu poartă dorul tău, și nici nu te întreabă dacă mai poți
și-atunci te rezemi cu sufletu-n soare și rabzi că doar eternitatea îți mai rămâne