agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-24 | |
privesc adesea răsăritul
și mi se pare din ce în ce mai frumos, se înmoaie-n mine gânditul și aud un cântec duios e cântecul mireselor tandre, ce-și unduie dulcele glas, în noaptea festinului grande, în patul iubitului gras măsor răsăritul cu ochii și gândul îmi este pierdut, vântul scutură plopii și eu mă gândesc la trecut te văd parcă aievea pe tine, cum îmi spuneai, te iubesc! dar vai, ce păcat e creștine, cuvintele tale otrăvesc mi-e milă de mine și plâng, dar râd, împreună cu tine, întins stau pe iarbă în crâng și simt sentimentul de bine mi-e dor de amorul nebun, trăit într-o vreme de basm, la casa cu geamuri din prun, a Tanței cu suflu de asm mi-e dor de privirea-ți de fier, de părul ce alunecă blând, de trupu-ți frumos giuvaier, de sufletul acela plăpând mi-e ciudă pe tine și strig, ucis-ai iubirea ce a fost m-apucă un tremur de frig, mă simt tot mai rău, tot mai prost o lacrimă îmi curge încet și cade prin iarba cu rouă, prelinsul ei lin și discret pământul din jur parcă-l plouă of ființă nedreaptă și rea, of dragoste dulce-amară! mi-ai dat potirul spre a bea, și sufletu-mi se zbate să moară ești Jak-ul din străzile Londrei, ce spintecă sufletul trist. ești umbra iubitei și a blondei, ești calea cea dreaptă spre vis ești tot ce a rămas bun în mine și tot ce ar putea fi înviat. ești gândul ce-mi stă tot la tine, ești trista-mi iubire din pat ești ura ce-o port pentru tine, ești dulcele glas românesc, ești simțul meu despre bine, ești tot ce pe lume trăiesc ești visul virginei bătrâne, ce șade cu lacrimi la geam ești omul ce plânge un câine, ești mugurul verde din ram ești tot ce pe lume e trist ești cântecul celui învins, ești tot ce-i frumos în abis ești sufletul omului prins ești tu și atât pot săți spun ești ultimul taxi din drum, ești glasul nebunului bun ce sfarmă iubirea în scrum. privesc răsăritul adesea și mi se pare din ce în ce mai frumos, se înmoaie-n mine gânditul și aud acel cântec duios.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate