Mi-am regăsit clipa furată prin dune de nisip avar,
Prinsă-njugată de o Karma, pe lama unui rece plug
Și răzvrătindu-mă odată, ca șarpele-n deșert, tâlhar,
Am așteptat-o să adoarmă și am legat-o strâns la jug.

Pe undeva și cerul plânge și mila ne oprește timpul,
Mă bate gândul s-o împac și-ndrăgostit, apoi, s-o iert,
Nu mai există bălți de sânge sub pașii ce străbat nisipul,
Eu voi fi umbră, ea copac, într-un deșert de aur fiert.

De-atuncea ne iubește clipa și oaza plină de nisip,
Stau caravanele in lojă, iar ghioceii dau concert,
Ne alintăm pe rând risipa de fericire-n orice chip,
Se-nalță visele-n baloane iar cerul nu mai e deșert.