mă arunc în
bizar
încălecând pe val

călătoresc spre
necunoscut
apărut sau părut

e de neînțeles
de ce am ales
să tot caut forma
unui apus
printre aripile timpului
scurs

viața plânge
lacrima se răsfânge

speranța se
sparge în mii de cioburi
ascunse în scorburi

săraci cu duhul
și cu trupul
ne îndreptăm spre văzduhul
spre cer
pășind pe drumul stingher
pe care înfloresc
suspine
peste nefericite destine.