Sinceritate, nu ai mamă,
Mi-e teamă că nici tată n-ai.
Îți place tot ce se destramă
Și n-ai bilet nici în tramvai.
Dac-ai avea un chip în lume
Și-un suflet care să iubească,
Ai fi o carte despre glume
Ce nu știe când să se-oprească.
Sinceritate, apreciată, de toți
Și toate deopotrivă,
Tu speli păcatele de hoți
Și lași destine în derivă.
Aș vrea să-ți fac chiar un tablou
În pielea goală de se poate
Dar vei veni cu ceva nou
Spunând că soarele e noapte....
Sinceritate din povești,
Din vorbe, pagini și albume.
Ești preacurată dar duhnești
Și parcă nu mai ai ce spune.
Ai vrea să fii chiar cea mai bună
Dar ceva astăzi te uimește.
Mai bine mută-te pe lună
Și vezi de-acolo ce-ți lipsește!