Debusolată, parcă dusă de nocturn zefir
Venea trista șatenă protejând un trandafir
Și peste decolteul rochiei atât de îmbietor
Se năruia cu ruj strident surâsul sfâșietor.

Iar un poet picat de multă vreme în visare
Nederanjat de tocuri bocănind pe trotuare
Stătea cu o țigară stinsă pe banca solitară
Privind cum luna între nouri se strecoară.

Ciudata lui postură nefiind prea citadină
Frumoasa trecătoare cu dezolantă mină
Ghici în aparența de om rupt de prezent
Ceva mizericordie și oftă foarte strident.

Parțial adus din ceruri spre bustul generos
Reuși mirat poetul s-audă apelul onctuos
Prin care cu înclinare din mijlocul mlădiu
Dama cerea graseind un cui pentru sicriu.

Iar pentru a-l îndupleca, cu reală afecțiune
Scrutând în ochii visători ca într-o genune
Cu franc imbold, lăsându-l sa îi treacă jena
Se prezentă dând mâna la pupat: Marlena.

De-a binelea aterizat din reverie spre păcat
Când simți tenul dânsei el replică: încântat!
Apoi spuse serios că soarta ar fi nedreaptă
Schimbând așa o zână în fumătoare moartă.

El totuși oferi pachetul ca omul galanton;
Tipa luă zâmbind vreo trei țigări Winston
Și răscolind grăbită prin vechea ei poșetă
Se autoservi expertă cu foc de la brichetă.

Trăgând fumul profund ea se așeză îndată
Lăsând pentru apreciere o coapsă epilată
Încât visătorul darnic simți cu puls mărit
Zvâcnetul cărnii ferme de șoldul său lipit.

Iar dama se jucă cu trandafirul roș fumând
Când poala rochiei mulate aluneca urcând
Spre o zonă amețitoare ascunsă sub nylon
De unde își aruncă săgeata șiretul Cupidon.

Se înfiripă rapid fireasca chimie amoroasă
Prin care șatena doamnă, acuma languroasă
Părând dispusa altruistă la pozitive analize
Făgăduia în ochi negri romantice surprize.

Vrăjit poetul remarcând ca dânsa încetișor
Concupiscentă își pune picior peste picior
Alunecă cu degetul sub pulpa voluptuoasă
Intrând candid în a Marlenei păsărică rasă.

Sărutul indecent ca-n film de Marc Dorcel
Condimentă spontana pasiune între ea și el
Încât frumoasa Marlena cu senzuala-i gură
Se aplecă flămândă spre-a blugilor centură.

Când indiscretă glaciala lună părăsi un nor
Bietul măturător energizat de al rușinii spor
Putu zări deodată un zăpăcit și o deprimată
Înghesuiți pe bancă în atitudine neobrăzată.