devii încet a visului sintagmă
îndepărtându-te, ca nefiindă
doar umbra ta-n odăi se mai perindă
deasupra unui Ieri cuprins de magmă.

și fără de sărut mi-e buza-n tindă
plutind o șoaptă rece-n nopții tagmă
în pixeli muți, clipind din diafragmă
și e așa, tăcere în oglindă.

singurătatea gândurile-mi mușcă
și-n rațiune urcă-al său venin
aripa teafără de mi-o împușcă.

în cramă-n al speranțelor tain
de tine setea aprig dau de dușcă
tot flămânzind de trupul tău hain.