agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-26 | | 1. să nu ai alt Dumnezeu mi s-a spus și nimic nu putea rezista iubirii mele căci mă iubeam atât de mult, încât alungam până și lumina să nu mă atingă furând surâsul ce mi-l trimeteam în fiecare dimineață 2. ca să nu mai cad în păcat am spart toate oglinzile și am tulburat toate apele astfel încât chipul meu să nu-l pot vedea ștergând asemănarea din cugetul meu și taina din sufletul meu 3. am promis să păstrez numele Domnului neatins în adâncul sufletului dar contrar voinței cuvântul Său mă însoțea peste tot aruncând anatema asupra mea ori de câte ori tăiam deșertul în lung și-n lat 4. cinstindu-mă, îl cinstesc pe Dumnezeul din mine și împreună mergem între oglinzi paralele nu ca să mă uit ci să nu mă uite căci asemeni Cuvîntului am fost și eu la început, și am păstrat ziua 5. ei știu că eu știu și fiecare își acceptă soarta eu îmi port hainele mele omenești ei își poartă spaimele adânc încrustate și lacrimi bat la poartă așteptărilor căci și eu și ei așteptăm clipa marelui prag 6. a ucide e semn de slăbiciune când spaimele dau năvală și urletul se întinde de la o celulă la altă iar sângele își cere drept de viață și tu, țintuit la stâlpul infamiei arunci cuțitul 7. trupul cere că nu știe de bine și rău iar tu ca animal domestic te supui dorințelor fără crâcnire și cerul se prăvale avalanșă fără sfârșit acoperind și rana și supurarea 8. să nu furi răsuflarea de la gura celuilalt și nici lacrima din ochiul aproapelui să nu furi necazul din sufletul nimănui căci fiecăruia îi este dat atât cât poate să ducă și fiecare își poartă crucea ce i-a fost dată 9. minciuna mă ridică la suprafață, balon de săpun și răul se oglindește în spaimele mele las adevărul să-mi spele picioarele să-mi miruiască pletele asuprite de regret și să-mi lumineze ultima răsuflare răstignită 10. să nu poftești la necazul meu și nici la bucuriile mele inexistente căci fiecăruia i se va da, chiar dacă mai are pentru a-i cerceta slăbiciunea trupului micimea cugetului și a sufletului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate