mașinile ard în parcări
li se topesc parbrizele
nu rupe filtrul către zări
se bâlbâie-n cor brizele

adorm în mine muzele
și vântul zace-ntr-un copac
amiezile mofluzele
au bani de aur pe capac

lichefiat e aerul
sucite frunzele-n soare
nu-s fete de tors caierul
vremii-i lipsește-ntâmplare

ștergem răni lumii la gură
ce de păcate-aburinde
vreun grad mai jos nu se-ndură
dospind iubirii cuvinte

ce schimbi azi schimbi pentru un an
un zâmbet sau numai norii
lumea-i singurul paravan
sufletelor amânării

pe trupuri ard minciunile
vreme când nu dai un câine
afar’ din casă lunile
când masa nu are pâine

și arde timpu-n pârjoale
ne macinăm visurile
gândim încet gândim moale
dilatăm abisurile