Suferința
urlă
la sufletul
care și-a montat
timpane
pentru a auzi
vibrațiile
sinelui
sonoritățile
emoțiilor
strigătele
eurilor
înfricoșate
de prezența suferinței
în proximitatea lor
și pentru a mă auzi
când conversez
cu gândurile, spiritul și rațiunea proprii

Sufletul
și-a legat
timpanele proprii
de timpanele
corpului
pentru a auzi
și sonoritățile exterioare corpului
și a fi implicat și prezent
în realitate.

***

Cu cât mă
apropii
de perfectibil
inserând
profunzimi
în spațiile
autodepășirii
cu atât
îmi apar
în față
simulacrele
obstacolelor
în număr
ce crește progresiv
pe care le distrug
cu laserul
adevărurilor

În momentul
în care se
întrezărește
perfectibilul
se cască
în fața mea
o genune
căptușită cu neant
îmi folosesc pasul sideral
cu care pășesc de la o stea la alta
și trec peste genune
și în loc
să ating
perfectibilul
pătrund
într-un labirint imens
pe care nu-l
pot traversa
mă gândesc intens
la o soluție
însă aceasta
nu are aderență
la gândire
și alunecă
înafara mea
renunț
și în schimb
caut
să mă apropii
de veșnicie
pentru a o atinge.