stelele cad și cad
dumnezeu e un trecător
care se întoarce de la muncă
cu o plasă de pâine
și dulciuri pentru copii
aproape că am strigat dupa el
săracule

dar ceva bogat
în privirea lui m-a oprit
apoi am început să mă rotesc
împrejurul axei mele
păream
o dansatoare talentată
dar nu eram

deși oamenii
se opreau să filmeze
această întâmplare incredibilă
această formă de viată
aflată într-o isterie
de nedescris

ne credem creatori
cei care salvăm purici de la incendiu
sau care ne iubim excesiv
în oglinzi

spiritualitatea mea e zero
pașii lui adânci în asfalt
îmi confirmă inexistența
în pofida acestui orgoliu care
mă gâdilă

stelele cad și cad
oamenii se bucură
cu dumnezeii plângând în ei
oamenii
își continuă drumuri
cămășile lor se desfac în vânt
ca niște acordeoane
mici și absurde
sub un cer bleumarin




* Auguste Rodin, sculptor francez