|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Prozema II poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Andreea Osiceanu [andreeaosiceanu ]
2017-09-24
| |
Ți-au ieșit spini de flori sălbatice din spate și, când te atingeam cu aripa stângă, pământul începea să danseze sau chiar să devină pătrat.
Apoi, am găsit o oglindă acoperită cu praf de safir, ne-am privit amândoi în ea, tu continuai să te minți că din rădăcinile tale nu creșteam eu.
Eu te-am perceput mai clar atunci, erai o făptură din basm, iar eu încercam să mă desprind din brațele tale, îmi doream atât de mult să te uit.
Ca orice obsesie, erai greu de tratat din mine, așa că am început să fug oriunde nu erai tu, deși simțeam cum pașii tăi îmi mângâie urmele.
|
|
|
|