legătura cu gândurile nu doare
doare legătura cu materia
cu obiectele
și cel mai tare rănește
legătura cu acele cruci
înfrățite cu aceea pe care
o port acum
și poate mereu

lovind gardurile pline de verbe
privind printre uluci
fericirea
pe care ceilalți o încropesc
o presară cu praful strălucitor
al iluziilor

am privit ca un copil al străzii
casele altora
mi-a plăcut fracțiunea de timp în care
am cuprins în iriși bucuria lor

nu știu de ce nu am simțit invidie

poate pentru că Dumnezeu mi-a șoptit
că totul este exteriorul
și că în mine e tot ceea ce pot amesteca
în mojarul propriei bucurii

am înțeles
m-am revoltat o clipă
cât o coroană de copac
primăvăratec
și mi-am spus
iar și iar

că în mine e totul
în mine stă pistilul cu care
pot răsuci răsăritul
și amurgul și apusul
pentru o noapte cât mai albă

acum mă întreb de ce
nopțile mele sunt aproape toate albe

poate-i mai bine așa - șoptește Victor

clovnul din mine, spiritul
înalt cât coiful lui ascuțit sub care, uneori,
devin copil
iar și iar

și atunci
frica răspândește zvonuri amare
iar eu mă prefac că nu le cunosc
pentru că ascult

trompeta clovnului
cum răsună în albul imaculat
al bisericii îngerilor

odată cu ei suflă
în instrumentul acela cu forma pe care
nu pot încă să o definesc

Anne Marie Bejliu, 28 octombrie 2017