aceeași beznă în lăuntru chin e
doar tu în mine ești lumină rară
de îngerii demonici se mirară
cum pot a respira prin piele-n tine.

de tine depărtarea e-o ocară
și o orbire-a tristelor retine
în rugăciuni duc clipe clandestine
pe când spinări de noapte-amarul cară.

singurătatea-i pasăre de pradă
ce-ți ia cocoșii, zilei vestitori
în vremurile-acestea de zăpadă.

împlântă în destine ghicitori
ce fără tine ochii mei să vadă
dar fără să dezlege, muritori...