agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-22 | | Când pământul se-nveșmântă cu un văl alb de zăpadă împletit din fulgii candizi care-au început să cadă, soarele timid s-ascunde după norii blânzi de iarnă ce duios îmbracă cerul ca o elegantă haină. Totul doarme în natură sau veghează în tăcere așteptând întru răbdare primăvara spre-nviere, când din nou or să răsară flori frumos mirositoare și-or să vină de departe păsările călătoare. Însă până-n ziua aceea lumea e mereu mai rece, rămânând indiferentă la tot timpul care trece; amorțirea ei firească potolește-orice suspin al pomilor fără frunze prinși de-al nostalgiei chin. Doar din când în când o rază în văzduh își face loc, fără să aducă-ntrânsa căldura cerescului foc ce veghează de departe ca un bulgăr de lumină revărsând pe tot pământul din splendoarea sa divină. Liniștea este stăpână pe natura înghețată și plutește lin și tandru peste neaua fără pată care-mpodobește câmpul și-l acoperă duios ca în raza blând-a lunii să s-arate mai frumos.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate