MOTTO:
„Din cenușa neagră și infectă a miilor de ode dedicate fondatorului primului stat comunist din lume, a fost creată cea mai bună cerneală cu care astăzi omenirea condamnă în scris, cu toată asprimea, pe acest monstru reprobabil, pentru uciderea milioanelor de ființe omenești nevinovate.”

Ulianov, ți-am văzut mumia
Jalnic lungită-n mausoleu,
Dar alții spun că-ți văd stafia
Prin Kremlin rătăcind mereu...

De ce ți-e duhul fără tihnă
Ca fluviul Lena, zvârcolit ?
Din valul ei fără odihnă,
Numele „Lenin” ți-ai brodit.

Aveai tot ce-ți doreai în viață:
Părinții tăi te-au ajutat
Să-ți folosești mintea isteață
S-ajungi un vrednic avocat.

Cu opinteli și mari necazuri,
Dorința lor le-ai împlinit.
La muncă însă făceai nazuri -
O zi din viață n-ai muncit !

În schimb, doreai șefii de gloată
Și erai mare-agitator;
Luptai cu ură declarată
Tu singur contra tuturor...

Fratele tău, la fel ca tine,
Voia pe țar asasinat.
Pârât a fost de nu știm cine
Și a fost prins și... spânzurat !

Atunci tu ai jurat fierbinte
Ca să-l răzbuni, legitimist,
Să-i faci dreptate înainte,
În stil marxist și comunist...

Creat-ai „Uniuni de luptă”
Să liberezi pe proletari,
O societate necoruptă -
Iluzii false, seci și mari !

Te-ai aliat cu triste resturi,
Motiv ca să devii ostil,
Primind răsplata prin aresturi
Sau prin Siberia vreun exil...

De-aceea-ai preferat, din țară,
Să fugi în occident ades,
Ca la Geneva, bunăoară,
Unde-ai pus-o de-un Congres

Pentr-un partid de baionete -
Și comunist și bolșevic,
Plătit de societăți secrete:
Al resurgenților portic...

Când țarul își pierduse tronul,
Când revoluția s-a pornit,
Ai dat Marii Răscoale tonul
Și șef de stat ai devenit.

Da, ai creat o țară nouă;
Pe țar și-ai lui tu i-ai ucis,
Ai împărțit lumea în două,
Dar unde-i raiul ce-ai promis?

În sânge ți-ai scăldat dușmanii,
Ai devenit un dictator,
Iar Rusia-ai stagnat cu anii,
Mințind că totu-i-nfloritor.

Te lăfăiai în bogăție
Și-amante multe înșirai;
Pe Nadia Krupskaia, soție,
Cu Armanda Iness o-nșelai.

Chiar cei mai folosiți de tine,
Cum erau Troțki ori Stalin,
Nu te aveau la suflet bine
Și profitau de-al tău declin.

Când Fania Kaplan, într-o vară,
Trei gloanțe-n tine-a descărcat,
Ai tăi tovarăși jubilară -
Noroc că, totuși, ai scăpat !

Și-ai dat un pic de libertate,
Iar NEP-ul tău părea bun plan,
Însă dorita-ți sănătate
Ajunse o speranță-n van,

Căci blestemele din morminte
A celor omorâți de tine,
Ți-au lăsat trupul fără minte:
O umbră cu lues prin vine!

Și totuși, Krupskaia-ntr-o doară,
Să fim cu milă ea ne-a vrut,
Fiindcă 'nainte ca să moară,
Lenin iertare ne-a cerut.

Iar când putea vorbi, el spuse:
„Cred c-am făcut rău tuturor...
Cine-n politică mă puse?
Puteam fi mare scriitor...”

Și-i mai șoptise pe-ndelete:
„Toți comuniștii-s josnic neam!
Decât să le fac soviete,
Mai bine iepurași creșteam...”




Glen Ellyn, USA - 10-11 ianuarie 2018