Nu știu nimic mai mult decât îmi spune
cea mai frumoasă care-a fost să-mi vie
în calea vieții,-n dulce armonie
cu spiritul și formele-i minune.

Cu șoapta-n zahăr, parcă mă învie,
din bucățele-ncepe să m-adune
și orice cânt de post și-ngropăciune
devine joc și caldă simfonie.

E roz-bombon în jurul ei când vine
să mă dezmierde și-orice-aș vrea să zic
nu zic, s-ascult din start până la fine

tot ce-mi îndrugă dânsa din buric,
ci chiar și-n ciuda duhului de bine,
sunt cel mai fericit, nu știu nimic…


Rondel - fără importanță

De-i primăvară iarăși, în zăvoi
natura e cu omu`-n rezonanță
și-l scoate din bârlogul de faianță
la umbra ei cu pajiștea vâlvoi.

Prin frunzele cu foșnet de romanță,
copacii-și duc chemările spre noi -
De-i primăvară iarăși, în zăvoi
natura e cu omu`-n rezonanță.

În consecință, vine un șuvoi
de lume în mirifica-ambianță
și-n urma unui fel de piți-goi

cu șapte ani de-acasă în vacanță,
rămâne peste tot așa gunoi
că nu mai are nici o importanță...

de-i primăvară iarăși în zăvoi.