era acolo morb de plinătate
pe sub un grai repus în grea montură;
sărutul îți creștea suav pe gură
fiind iubirii caldă entitate.

adus la pasăre în anvergură
pierdut-am rosturi de identitate
și raze curg în astă cavitate
și felceri mulți la oase mă văzură.

nu te cunosc decât din albul pielii
ce la zăpadă parcă se reduce
sub patima nestinsă-a îndoielii.

misterul vieții vine,-n cer s-apuce
o pâine-n stea, merinda rânduielii
ce liniștea dintâi o reproduce.