dimineți în coajă de ou strecurând
printre ramuri gălbenușuri de cer
încă septembrie
pe pântecul soarelui lepădându-și buricul
bănuț norocos cocoașa zorilor împunge
necoclit orizontul cu sfârcurile frunzelor
perdele de lut pastelat în crescendo ziua
frământă culori la capătul infinitului boltind
dantelat așteptări scorburi de piatră în verde
încă septembrie gheb de lumină scotocind
scămoșat acuarele netălmăcite printre penele
păsării cântec abia bănuit oranjuri de toamnă
în pliscul portocaliu principiul dominoului
doarme clămpănind din când în când aerul
ca un puzzle încâlcit deasupra orașului
porumbel scăpat din decor dimineața își trece
eolian vârful limbii de apă printre zidurile
din cărămidă roșie fluturând crinolinele fântânilor
în evantai poemele lui Prevert traversează strada
cu ochii crăpați de vise gunoierii aruncă la pubele
ziua de mâine dimineți în coajă de ou cu gust de cretă
duminici neterminate pipăind neâncrezător caldarâmul
brațul tăiat al Afroditei ne tot face semne din zare
dar nimeni nu vede pe nimeni în afară de copilul orb
arătându-ne cu degetul carnea de pluș a statuilor
încă septembrie
printre ramuri gălbenușuri uitate de cer
doar o eșarfă mai flutură în gând depărtările