umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viață
picături de lumină
pe pereții de întuneric
liniște
în neliniște
doar frunza își
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara își leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aștept fără să știu ce
făra să știu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori și
le presez
între pereții sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beția primăverii.