Ne-am întânit în versuri diferite
când respiram fiecare un alt concert,
flautul lăcrima stins spre final,
la tine vioara vibra și ofta romantic,
dar ne dirija armoniile aceeași baghetă.
Ne-am aplaudat momentul inocent,
m-ai invitat în legenda surâsului tău
și am înnoptat împreună dansând
prin grădina cu virtuți imaginate.
Maestrul mi-a rescris partitura haotic,
cu disonanțe erotice în sol minor.
De ce ai ales coșmarul motivelor
din arteziana notelor cu sarcasme ?
Ți-am recitat deliberat libretul că
îmi pierdusem de mult forma de nufăr
și am triumfat ca spin nespovedit
în propria mea coroană angelică.
Am păstrat intact doar miezul
în care mi-a conservat începutul
meschina mea sămânță de cer.
Ai germinat-o în mine plăpândă
și a înflorit ca iasomie temătoare în tine,
cât o vei mai dori în versul tău rimat.