Suntem împreună în câteva fotografii
și pe o pânză pictați degrabă
de o mână plătită să coloreze un cadou.
Ajutăm memoria să ne viseze împreună.
Mai suntem și în câteva poezii,
cuvinte rostuite să suspine, să se bucure
în timpul când eu sau tu ardeam nopțile.
Sigur ne-au păstrat critic
și niște ochi știuți și neștiuți.
Ne-am amestecat amprentele,
dar și respirațiile când eram
în fața acelorași rugăciuni.
Până și distanța dintre noi,
când ne lipsim, este aceeași.
Doar timpul tău și timpul meu
ne așează pe trepte diferite
ale aceleași scări rulante.