Când cheile nu mai au rost
Tu uiți cum trece timpul.
Ușile vor spune totul
Dar nimeni nu le va strânge îndeajuns...
Am ajuns în locul în care
Voi îngropa un e-mail nerostit.
Stătea pe buzele mele,
Zbura spre buzele tale,
Dar s-a pierdut semnalul din cale.
Eu m-am pierdut de la început
Mergând mereu pe trotuar,
Bicicletele par ființe vii,
Trec anii și tot nu știi,
Că patul e pentru copii
Și masa e pentru suspine,
Podeaua stă doar pentru tine...
Hai spune, mai poți să crezi doar în suspine?
Dacă e așa, te las să mergi
Oriunde crezi că ai un rost,
Dar inimile sunt întregi
Atunci când uită tot ce-a fost!