Mă văd o sumă de invizibile minuscule poliedre,
construcție virilă cu forme și fețe
regulate sau perfect defecte,
în ecuații imposibile.
Certat cu reflexele concave sau convexe,
stau înșurubat și relaxat civil și uman
în teatrul gonflabil al universului
absorbit de provocări flatante.
Azi sunt machiat meseriaș
în rolul de martor presat
de veninosul interes al vieții cotidiene
pentru nimicul etalat sobru
și trebuie să râd prostește vremurilor.
La repetiții, regizorul mi-a lăudat
talentul de om autentic, în rol secundar.
Mulțimea de porno-proști a bissat
la premiera repetabilelor decenii.
Modernitatea prostiei are succes
și sunt mândru că nu sunt un spectator!