un pui de vis din ou străbate coaja,
se-așază sub o pernă-a rațiunii
și suie în caleștile genunii
spre a culege din adâncuri vraja.

își vând uimirii umbra rece unii
și tot mai mult își cerne taina mreaja
pe meterezul orb mirarea-i straja,
din criptă adevăruri zic străbunii.

pe-ntinsul ochilor în lăcrimare
plutesc tristeți în năluciri de arcă,
un infinit de-ntunecimi amare.

fantome ies din viermi de gânduri parcă
de nefiresc aflându-și rezemare,
o liniște a gliei mă încearcă.