fă-mi o altă mare
cu pescăruși suportabili care
să nu-și mai țipe foamea / nici numele
vocația de prădător
să nu mai stârnească morțile

fă-mi un deal înalt să prind
rândunicile înainte de serile în care
resemnați oameni îngenunchează
pe trunchiuri căzute și-și pierd văzul
miroase amar: a salcie cu ploaie
e umbra aceea care se pune zid
timpul pe care oricât ai vrea
n-ai cum să-l apuci
dă cu tine

vezi tu
clipa aceasta în care îți vorbesc aproape de tot
când înfometați și răi pescărușii mării aceleia
îmi acoperă ochii și-mi amăgesc simțurile
clipa aceasta nu există și totuși
aș vrea să-i accept / să le desenez
altă zi / alt nume / altă mare

undeva deasupra cerului în care se ascund păsările
înainte de a-și coborî zborul lângă tălpile noastre
adâncite și singure