Sunt un cuvânt neînțeles...
Penele mureau în zbor,
Sângele ardea de dor,
Pernele uită, de ce adormi la coafor?
Câinii mei își spun:mai stai!
Tu ai scurtături spre rai,
Ochi căprui...
Tu ce credeai?
Praful numără uitarea noastră,
Cu buchete, varză albastră,
Nu te mai cheamă nicicum
Vezi? Sunt nori la fereastrestră...
Aș vrea să mușc din sânii tăi,
Ai vrea să bei din viața mea,
Pictez tablouri cu scântei
Dar scrie iar că vei pleca.
Absurde zilelele mă dor,
Să-mi bag în univers
Tot ce-am mai scump,
Pierdut de mine mint
Să mi se facă dor
Și să-ți șoptesc:
E rândul meu să te... sărut!