agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-09-01 | |
I.
cîndva l-am văzut pe Dürer pictînd un cap de copil era în anul o mie cinci sute unsprezece fetița creștea cu nimbul lunii așezat de maestru precum o coajă de alabastru cu irizări marmoreene, apoi am căzut într-un ou și am făcut aripi către nord mai multe veacuri fiindcă alunecasem de oboseală II. fetița mea are o grădină de flori bătute, cu miresme rare, ascunsă la cingătoare ține psaltirea legată cu ceară, printre gene îi palpită curat o samă de cuvinte, fără ca ea să știe de aici marea cu scoicile ei preferate, și luciul uscat unde adoarme lumina, după ce trece valul care se sparge în bazalturi ea a crescut întinzînd brațele spre un cireș cu scoarță bătrînă timp de cîteva secole și cuvintele încă aveau rădăcini, a plîns puțin ca un copil cuminte și a rîs cît să îi încapă o coroniță de maci obraznici între cosițe III. ieri vîntul vuia nărăvaș și aerul se sfințea în chilia lumii la mijlocul dicționarului era un semn cu cerneală iar munții din atlas erau cotați înalți și tineri, fata învăța să meargă singură pe sub brazi maestrul îi arăta o gențiană desprinsă din povestea cu flori nemuritoare și horbote de ploaie sub iedera copacilor doborîți, și ea își înălța fruntea năvalnică spre cer
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate