cunoaștere îți plouă-n văz de șoapte
când treci cu ochii învelind izvoare
lumina ta în piept de ape doare
și vine vis de plumb din miazănoapte.

pe ale veșniciilor covoare
pășești cu îngeri, veghe-n miezuri coapte
cerneala bea din al hârtiei lapte
spre zbor pe o privire viitoare.

corăbii de dorință navighează
spre inimi peste zări de sânge orb,
ci în clepsidră ești de clipă oază.

în oase pieile ni se absorb
și umbra ni se-ntinde-n drum de rază
a scrie strigătul din pisc de morb.