Fără întrebări nu mai am toamnă,
Răspunsuri sunt pe internet
Copaci ce dorm, nu mai au teamă,
Ai vrea să uiți, fără regret.
Frunzele moarte vor cânta
În mugurii ce nu au încă minte,
O carte surdă așteaptă iarna
Căci a rămas fără cuvinte.
Pete de cerneală ți-am lăsat
Pe suflet, inimă și ochi.
Poate că nu le-ai observat,
Credeai că e doar un deochi.
Cerneala era roșie și tu,
Nu mai credeai demult în vară
Eu nu știam să-l scriu pe nu,
Când fluturii vor să dispară.
O conferință despre viață
Spunea că lumea evoluează,
Eu ard speranțe dimineață
Privind cum demonii dansează!