Nu știu cum te-aș iubi așa schimbată,
prelucrată în cabinete,
este prea mult pentru mine
care nu-mi pot trăda simțurile.

Peste tot ai adăugat câte ceva sintetic
mă îndoiesc de frumusețea artificială
și rămân fidel cu idealul natural.

Mă caut în zidirea lui Dumnnezeu,
în creația sa de unicitate și echilibru,
mă supăr numai când nu sunt în stare
să mă ridic la aspirația dorită.

Nu cred să pot investi în fals,
am libertatea depline-i înțelegeri,
dar nu-mi pot obișnui mâinile
cu absența plăcerii
și rămâi o depărtare de care mă despart
uitat sub roțile vremii.