o tu mireasă a celui răstignit
îți curg lacrimile de sânge când
ți se rostește condamnarea
a venit timpul să pornești pe
drumul mirelui

vulpile îți mânjesc trena albă
au confiscat culorile curcubeului
își flutură steagul toleranței
și
la umbra lui își înfig spinii pe
fruntea ta de fecioară sfioasă
lupii se laudă că nu au bici dar
îți sfâșie trupul în colți
rânjesc cu drepturile omului între ochii de foc
și
în așteptarea pustiitorului
ți-au pregătit un lemn pe care să te atârne
poartă-l cu iubire
și
nu te teme
mirele tău va veni să te ridice
din mormânt