Octombrie, îmi vine să te uit,
Îți fac cadou sertarul meu,
Paianjenii te așteaptă...
Îți era frică să zâmbești,
Să dai emoțiilor un nume,
Urcam încet pe Everest
Când tu râdeai, eu n-aveam glume...
Pașii uscați s-au așezat,
Ți-am numărat speranțele în poze.
Am amintiri cu gust ciudat
Și frunze albe, două roze.
Îți cânt fără să știu de ce,
Tu vrei să ai o cizmă doar a ta.
Am lăsat soarta să se-mpiedice
De bănci, desene și ghiozdane,
Aveam doar trandafiri
Ca arme,
Aveai doar musafiri
În minte
Și nici un pic
Din cele sfinte.
Paharele le sparg mereu
Cu zâmbetul tău pe buzele mele.
Atunci când scutecele nu-ți ajung,
Te rog să uiți
Că te-am căutat în stele!