averi de noapte-n coajă de-ntuneric
adie-n vise, de tăceri pădure
un înger, somnul vieții să ne-ndure
zidește-n veac o clipă de feeric.

pe sub divinitatea-n stihuri pure
cuvânt de oameni doarme-n drum himeric;
jertfind felii de beznă-n ezoteric
penița ta-i mormânt de tâlcuri sure.

un miez reverși în pajiști de hârtie
și ești o preoteasă lui Amor,
iubirea ți-este haină argintie.

secundele te sorb în oaza lor
spre a uita atingerea pustie
a celor care nu se nasc, doar mor.