Împrejmuit e azi de ieri și mâine,
e sângele-ndesit în codrul tainei...
Ne-a îmbrăca pământul, vifor hainei
trecutei existențe... Încă-i pâine...

Pe-o lacrimă a nopții umbre dorm
în tine dăltuind un jar ce suie
sărutul la a buzelor statuie
și visul are miez aeriform.

Pe frica de zăpezi hârtiei scrie
misivă de amor îndestulat
că-n faptul care nu s-a întâmplat
deja de amurgire dorm sicrie.

Tristețea nefăptură-n ochi de-ți crește
tu lumea fără preț de semne naște,
doar zăvorăște-te în a cunoaște
și descuind mirarea, iscălește...