De regulă, rețeta șirului A.N e-n termenul general,
Aplicând-o la oameni, găsim, între altele, șirul indian.
E departe de a fi ideal,
dar e reprezentativ și la dragoste – uman.
Iubirea, îmbinarea de miere și chin,
îi e subșir, e torentul lumii - plăcut și fertil.
E virtual în real, e-mpletire de fizic cu spiritual,
în fond, e temelia cuplului existențial.
Am povestit, însă taina cuplului am țintit,
logica formării prin subșirul de iubit.
Să purcedem. Atenție mare! Pentru A.N,
fără nimereală, alegem grijuliu și cu sfială,
o mândrețe A, o fată sentimentală.
Între raritățile mulțimii reale,
considerăm un ins special, un pitic,
îl poreclim Epsilon și-i zicem sentimentul-nimic.
E infim în simțire, iar la iubire
e ...suficient de mic.
Mic, mic... dar bățos,
excepția-l face extrem de valoros,
e balanța dragostei - cântarul lui Eros.
După atâta alergare, cumpănit și cercetare,
dăm verdictul, vestea cea mare:
Dacă iubirea lui A.N pentru A
după ce-am scăzut reciproca, pe cea purtată de ea,
devine mititică, pe Epsilon nu-l mai poate elonga,
zicem fără greșeală,
că avem o mare și fericită potriveală.
Că - A.N, matematic, converge ...la A.
Concluzia:
La Biserică cu ei! Unire prin cununare,
„La Mulți Ani și-mbelșugare!”.