agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 603 .



Din caierul bunicii
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Itu52 ]

2019-03-08  |     | 



Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit în raza lămpii afumânde.
Nu auzeam secunde, un zumzet palid deslușit se propaga ușor
și-mprăștia povești de somn odihnitor.
Și tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica
căscând îmbietor, tot picotea sărmana în lucru-i monoton.
Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau,
iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform,
pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor.
Dar niciodată n-am aflat povestea sfîrșitului de fir,
vedeam, doar dimineața, în vârful de paner,
că fusu-i gol și apare înc-un ghem.
Și nu știam atunci, eram un torcător ce-adună firul vieții întruna crescător.
Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins
ca pe un nod al vieții în mersu-i necuprins.
Căci veșnică e viața, funie în univers, mereu sudează fire ce nu se mai sfârșesc.
Rar lângă trunchi e câte unul nelegat,
e însă mic și-n bază ancorat.
Câtă miscare-n față, cum clocotește viața,
parcă e un fitil ce mușcă-n viitor cu fiecare germen în șanse roditor.
Nestăvilita sete s'adapă din trecut și născocește lucruri ce nu s-au mai născut.
Din vreme-n vreme, se îndreapta bunica din strâmba-i aplecare.
Cu o mișcare iute, plină de-ndemânare, muta în caier firul să aibă-ndestulare.
Și curge, curge timpul prin fir, sau în frânghie, ca să-ntregească șirul,
cu unic început din care bifurcații mereu s-au tot născut.
A-nțepenit clepsidra cu firul prins în furcă,
și n-a știut bunica, cu mână l-am cuprins
căci el e moștenirea ce o purta în vis.
Ștafeta vieții curge în timpul conștient, și cine poate ști,
peste milenii în caierul de stele, poate se va-nmulți.
A-mbătrânit Pământul, începe a picoti, e supt de energii,
prea pofticioasă-i viața plină de lăcomii.
Iar timpul, timpul, garant de la început, dorește cu putere să fie perceput.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!