agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-08 | |
Torcea bunica timpul în caierul de lână,
curgea întruna firul pe fusul slab zărit în raza lămpii afumânde. Nu auzeam secunde, un zumzet palid deslușit se propaga ușor și-mprăștia povești de somn odihnitor. Și tot mai greu o pleoapă privirea o ridică, zăream bunica căscând îmbietor, tot picotea sărmana în lucru-i monoton. Odihna de-o secundă revigora lucratul, degetele stângii în caier dăpânau, iar dreapta coborâtă asigura scurgerea lânii, uniform, pe corpul din clepsidră, pe fusul plutitor. Dar niciodată n-am aflat povestea sfîrșitului de fir, vedeam, doar dimineața, în vârful de paner, că fusu-i gol și apare înc-un ghem. Și nu știam atunci, eram un torcător ce-adună firul vieții întruna crescător. Din ombilic venit-a firul, la caierul de timp ursitele l-au prins ca pe un nod al vieții în mersu-i necuprins. Căci veșnică e viața, funie în univers, mereu sudează fire ce nu se mai sfârșesc. Rar lângă trunchi e câte unul nelegat, e însă mic și-n bază ancorat. Câtă miscare-n față, cum clocotește viața, parcă e un fitil ce mușcă-n viitor cu fiecare germen în șanse roditor. Nestăvilita sete s'adapă din trecut și născocește lucruri ce nu s-au mai născut. Din vreme-n vreme, se îndreapta bunica din strâmba-i aplecare. Cu o mișcare iute, plină de-ndemânare, muta în caier firul să aibă-ndestulare. Și curge, curge timpul prin fir, sau în frânghie, ca să-ntregească șirul, cu unic început din care bifurcații mereu s-au tot născut. A-nțepenit clepsidra cu firul prins în furcă, și n-a știut bunica, cu mână l-am cuprins căci el e moștenirea ce o purta în vis. Ștafeta vieții curge în timpul conștient, și cine poate ști, peste milenii în caierul de stele, poate se va-nmulți. A-mbătrânit Pământul, începe a picoti, e supt de energii, prea pofticioasă-i viața plină de lăcomii. Iar timpul, timpul, garant de la început, dorește cu putere să fie perceput.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate