agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 459 .



Poemul domniței Juana
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ozimand ]

2019-03-10  |     | 



Când Columb se întorsese cu corăbiile pline
De podoabe aurite, de safire și rubine,
O corabie umpluse doar cu mândre colivii
Unde forfoteau frenetic papagali cu pene vii.

Păsări încă neștiute Europei mărginașe,
Adunate de prin jungle, sanctuare băștinașe,
Verzi și roșii și albaștri, repetând de mii de ori
Toate nuanțele terestre ca-ntr-o arcă de culori.

Ei purtau, spun marinarii, corzi umane în gâtlej,
Inima lor e-o fântână cu ecouri valvârtej,
Iar de le grăiești vreo vorbă, imediat repetă dânșii,
C-ai putea ore la rândul să te-asculți vorbind într-înșii.

În castelul din Granada, unde tristul Boabdil
Înecase în suspine a sa fugă în exil,
Ferdinand și Isabela, regi ai Spaniei întrege,
Cu hidalgi, curteni, armada, sub a crucii sacră lege,

Așteptau cu-nfrigurare prada mărilor să vină;
O explozie candidă de culoare și lumină
Și de zgomote stridente a umplut sala cea mare;
Valuri au urmat de râset și de vis, de încântare,

La vederea cestor îngeri dintr-un rai necunoscut,
Or bufoni poate-ai naturii, ce în șagă i-a făcut,
Buni spre-a amuza auzul sau a fermeca privirea,
Numai eu, sobra infantă, le-am simțit nefericirea.

Numai eu singurătatea cunoscând-o foarte bine,
Acea aspră colivie a amiezilor străine,
Lângă geam pe câte unul îl lăsam liber anume
Ca pe-o vorbă călătoare să plutească peste lume.

Astăzi însă e tăcere la fereastra mea cea sumbră.
Uneori doar, în cădere, câte-o frunză sau o umbră,
Ca de pasăre pribeagă, mă mai face să tresar,
Depărtate de-al meu suflet toate lucrurile-mi par.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!