Încerc să uit de sânge, de poftele carnale
De buzele mustoase, de trupul tău de ceară
Să te iubesc sfințită pictată-n osanale
Pe când a noastre nume din lume să dispară.
În trupuri noi de sardiu sub forma unui duh
Să pribegim in ochii intregii omeniri,
În inimi înrobite plăcerilor din trup
Scăpându-i de-ntuneric, de lanțuri, de orbiri;
Pe cap punând un preț, a purului cunună
Iubirea ce-i sămânța sfințirii în țărână!