se înfiripă-n suflet acorduri de baladă
când inima trăiește unirea cu pământul
nimic nu-i în zadar nimic nu-i de tăgadă
toată gândirea pură o răspândește vântul.

pe luciul inimii alunec spre stele
noaptea mea-i o îmbinare perfectă
cu visul împletit din roze și lalele
când îngerul mi-arată calea cea corectă.

amintirile toate se scurg în infinit
purtându-mi trecutul prin cer de azur
nutresc mântuirea la cât am pătimit
n-am trăit în lux, desfătare, huzur.

aud timpul cântând pe înflorită luncă
cu îngerii contemporană fericirea-i adâncă.