morții coboară din lună sfioși și vor să se-încălzească-n cloaca lumii
ai fost și ei ai lumii fii, dar n-au știut că vor muri
sfârșitul lunii suflă-n frunza moartă și iarna bate-ncet la poartă

o cană cu vin fiert poate-ar ciocnii dar cine să-și mai amintească
c-au fost și ei dureri de-o zi și fericire doar o clipă
pribegi trec șiruri triste printre noi prea ocupați să-i mai primim în casă

se moare-n țara asta cu încrâncenare, mor ape și păduri și oameni și copii
ne lăudăm c-o palmă de pământ ce gura le-o astupă
și îi uităm cum se preling tăcute lumânări în recele mormânt