nu-mi mai purta de grijă
mi-am învelit bine sufletul în gândurile tale
să nu mă mai vezi în profunzime
să mă vezi ca tine
așa cum ești tu
cu frunze
cu vocale
cu mâini și cu rădăcini

nu-mi mai purta de grijă
am învățat să mă hrănesc cu miraje
cu frig,
cu așteptări

și când mă întorc
să văd ce ai devenit între timp
cum respiri ca o piatră
sub apă
mă prefac în unduiri peste tine
să curgem totuși la vale
încet,
printre bucăți de suflete
și strigăte de nisip
fără să știi
sau să-ți treacă vreodată prin cap
că de fapt
mai suntem încă
împreună