Pierdut în gânduri,
te uiți la toamna umedă și rece
prin aburii-n vârtejuri tulburi
și ceasul bate doisprezece.

Tu,
copil încruntat ce vrea să depășească timpul,
sau tu,
cel prea demult copil,
spirit neliniștit
când toamna-i pe sfârșit.

Te-aș ascunde între palmele mele
și n-ai mai auzi vântul,
ți-aș respira fricile
încălzindu-ți răsuflarea pierdută,
ș-apoi m-aș ghemui
în locul meu, de-aș ști unde ar fi.
Și de-aș putea,
aș opri timpul
privindu-te,
neștiută!